02 March 2008

Zi calduta de mai

E o zi calduta de mai. Merg agale spre piata Trapezului cu o pofta nebuna de mancat mere verzi. Este un aer prietenos si primavaratic, nici prea cald, nici prea firg. Nu e nici prea aglomerat, nici prea liber. Ma gandesc la soare, ma gandesc la mine, ma gandesc la inghetata de afine, dar nu in ultimul rand la mere verzi, zemoase. Am ganduri jucause venite dintr-o oboseala cumulata atent in ultimile 3 zile. Ma opresc. Ma uit la frunzele unui stejar care inca mai traieste infipt intr-un petic de pamant din trotuar. Adierile de vant ma fac sa visez. Aud o voce subtire si vesela de femeie de varsta a treia. Nu stiu de ce, dar imi atrage atentia. ce bine ca am gasit de ce sa ma agat! "CE BINE CA TE-AM GASIT!" Imi spune. "ce bine ca te-am gasit?!" imi repet mirata in minte. Se apropie de mine, imi pune mana pe umar si repeta. Ii percep cuvintele ca o confirmare inteleapta. Ma cunoaste? Nu..! E doar un joc de rol, imi spun. Femeia are un zambet aproape tamp, dar pare sincer si binevoitor. "Ce bine ca m-ai gasit!" ii spun si eu pe un ton exagerat de entuziast. Ii paleste treptat ranjetul si imi zice pe un ton grav: "Sper ca nu te-ai ratacit..!" Ii zambesc aprobator.Trebuie sa fi avut intre 50 si 55 de ani. Dupa port, presupun ca este ajunsa aici dintr-o calatorie lunga. "Sper ca nu te-ai ratacit tu, mamaie..!" Ma simt ca un papagal lipsit de originalitate. Tonul entuziast de adineauri se transforma intr-unul dezamagit. Imi adun resursele psihice si ma gandesc la "Revedere" a lui Eminescu. "Ehh.. copila, cum sa ma ratacesc?" Imi zambeste din nou cu ochi absorbitori. "Ce mai faci, mamaie?" "Uite.. fac ce fac demult..primavara ma ascund." Cu o mirare fortata: "Te ascunzi? E, cum asa?" "vai, fetita..! Dac-ai stii...!" Ridic privirea din nou spre copac. "Mamaie.." N-apuc sa termin ca o adiere mai puternica de vant face ca un fulg de plop sa se afunda iute in ochiul meu drept. "Mi-a intrat ceva in ochi!!" Rastesc cu o voce disperata. "Mamaie!" Intorc capul spre ea, cu ochii mijiti, de parca as suge o felie de lamaie. "Mamaie?" Femeia nu mai era.. Ma frec la ochi, buimaca.. Totul e in mintea mea.. Dezamagitor, imi bag mainile in buzunare. Constat ca nu mai am banii de mere. Refuz sa o acuz pe nedrept de hotie. Nu. Sunt doar ametita de nevoia de protectie. Macar de mi-ar fi dat un mar.. m-as fi simtit si eu ca Alba ca Zapada.

1 comment:

Narcosis said...

nici cu cei 7 pitici nu poti spune ca-i neplacut. Si..pana la umbra, alba ca zapada nu are scufita rosie