Imi ating capul cu mana. Capul meu se deformeaza, se revolta cand incepe sa re-constientizeze, cand isi aminteste...
Si vad o stare placida. Are o relaxare agitata.
Respir a acceptare. A inchisoare, lipsa de alternativa plauzibila.
Zambesti a sclipire de tine, atat poti face. De-ai putea face macar asta...
Si se agita, se infierbanta...
Din orice unghi ai privi...totul e la fel. Schimbarea perspectivei nu face nicio diferenta.
E previzibil sa fii imprevizibil..
Urmarit de o vina pe care nu ti-o cunosti si nu o vei afla niciodata...
No comments:
Post a Comment