E monoton sa ma repet, nu mai am nicio satisfactie si deci nicio nevoie. Am ramas aici, inchisa.. intr-un labirint din care incerc sa ma eliberez. Caut sa gasesc eliberarea, dar in locuri gresite. Si-mi spun..'se poate si mai gresite', ca sa ma scuz si sa ma invart in continuare, deja scuzata.
Spre deosebire de cobai, eu nu am acces vizual la recompensa-hrana, sa ma motiveze macar extrinsec.
Desertandu-ma in hedonism, exista totusi o motivatie intrinseca pentru a-mi lasa simturile deschise. . .
Un tifon la gura stomacului de simturi:
http://www.youtube.com/watch?v=WnDaiAZ3Z9A
No comments:
Post a Comment