27 October 2010

Revolta impotriva fortei gravitationale sau despre slabiciunea in fata puterii circularitatii

Curentii de apa, cresterea nodurilor copacilor, ridicarea unei tornade, puterea asta a cresterii imi pare o dinamica asupra careia nu am nicio putere.Eu ma pozitionez in afara lor, nu initiez nicio lupta, ci le gandesc cu o figura pasnica, de parca daca mi-ar surprinde frica ar veni dupa mine. Rotocoalele astea se incolacesc atat de ferm acolo unde o fac, incat, daca intri in stransoarea loc, nu mai ai nicio scapare. Exact ca o forta care te aspira ametitor impotriva vointei tale. Ceva indefinibil, dezarmant de puternic si neincetat de ambitios. Ca un copil al fortei gravitationale, nou-nascut, care se potriveste langa tine si te atrage inspre centru, chiar si fara intentie. Altfel, ce scop ar avea? Pamantul..n-a mancat pe nimeni, imi spun. Insa e atat de ametitoare existenta aici incat prefer sa stau deoparte, sa privesc putin si adesea inconjuru-mi, ca nu cumva privirea mea sa I se potriveasca inevitabil in gura. Sa ma mut pe Luna? M-as simti ca o violatoare..
De-a lungul timpului, oamenii au Imaginat diferite forte cu varii influente asupra lor. Fapt ce poate fi constatat si in crearea jocurilor pe calculator, televizor sau chiar telefon mobil, de la Super Mario la Shootere complicate. In care inveti sa omori fortele, le descifrezi algoritmul, le distrugi cu un numar identificabil de lovituri Creatorul. Taie si spinteca, falsa satisfactie. Instinctul de agresivitate e dezvoltat impotriva existentei, obiectele asupra carora se rasfrange sunt doar victime intamplatoare.

Protectiile sunt circulare pentru sentimentul de securitate pe care il ofera..puterea circularitatii. Atata timp cat ai circularitatea de partea ta..e Furata. Insa e prea mandra de ea ca sa-si ceara drepturile de autor.


(Zgomot de aspirator. Silueta care aspira pe Luna. Cade cortina.)

5 comments:

Scorchfield said...

Mulţumesc.

clabuc said...

Si eu multumesc.

Arhimede said...

Eu am primit un cerc! Mi-au zis ca-l cheama viata tragandu-mi o palma sa porneasca in ameteala lui(am plans aici). Mi-au aratat cum sa ma bucur de el dar nu au putut sa-mi explice mai mult, erau prea ocupati sa-si invarta propriile cercuri.Am inceput sa-mi complic cercul intrebandu-ma daca nu cumva e un punct mic intr-un cerc mare sau ...dar chiar nu mai conteaza, asta era inainte sa-mi dau seama ca nu-mi va schimba existenta. Descoperirea adevarului din jurul cercului meu o poate doar influenta. Acum nu ma mai intreb ce sunt, am ametit, ascult teoriile altora despre cercuri. Unii invart cercul cu convingere, altii se invart in cercuri, unii isi gasesc perechea si se lasa invartiti, altii cred ca cercul nu exista si viseaza sfere... Ma pasioneaza ideile altora mai mult decat aflarea adevarului. Probabil pentru ca par atat de convinsi si eu doar imi doresc o convingere, un punct fix. Mi-e frica de instabilitate fizica sau psihica, nu vreau sa fiu rotund!

Ovidiu said...

Geometria plana nu e relevanta in cazul oamenilor. Nici macar geometria in spatiu nu e suficienta pentru a spune ceva despre noi. Cercuri, linii, puncte... sunt doar incercari de delimitare sau definire a unor zone, spatii de noi, insa sunt incercari sortite esecului. De ce? Pentru ca omul nu se dezvolta dupa reguli geometrice. Nu existam ca forme definibile exact. Nu crestem punct cu punct, plan cu plan, sau doar intr-un anumit sens. Suntem tot timpul in miscare. Evoluam pe sarite, atinsi de tot felul de lucruri pe care nu le putem anticipa, din mai multe parti aleatorii, si mare ne e mirarea cand observam ca s-a mai nascut o zona de noi, aflata la mii de ani lumina de o alta zona crescuta anterior, luminata de un altfel de soare, dupa altfel de reguli neinchipuite pana acum.

Suntem indefinibili, nu-i asa? Si atunci, de ce sa mai incercam sa o facem? De ce sa nu existam, pur si simplu, ca intr-o haina comoda care ia forma noastra, indiferent care e aia? De ce sa-i mai lungim manecile cand noua ne cresc picioarele? Poate pe dinafara suntem grasi, urati, verzi, liniari, dar pe dinauntru nu e asa usor.

habarnama said...

aham...am citit:) interesant cercul tau. imi place cum i-ai scris tu lui:)