Revolta impotriva fortei gravitationale sau despre slabiciunea in fata puterii circularitatii

Curentii de apa, cresterea nodurilor copacilor, ridicarea unei tornade, puterea asta a cresterii imi pare o dinamica asupra careia nu am nicio putere.Eu ma pozitionez in afara lor, nu initiez nicio lupta, ci le gandesc cu o figura pasnica, de parca daca mi-ar surprinde frica ar veni dupa mine. Rotocoalele astea se incolacesc atat de ferm acolo unde o fac, incat, daca intri in stransoarea loc, nu mai ai nicio scapare. Exact ca o forta care te aspira ametitor impotriva vointei tale. Ceva indefinibil, dezarmant de puternic si neincetat de ambitios. Ca un copil al fortei gravitationale, nou-nascut, care se potriveste langa tine si te atrage inspre centru, chiar si fara intentie. Altfel, ce scop ar avea? Pamantul..n-a mancat pe nimeni, imi spun. Insa e atat de ametitoare existenta aici incat prefer sa stau deoparte, sa privesc putin si adesea inconjuru-mi, ca nu cumva privirea mea sa I se potriveasca inevitabil in gura. Sa ma mut pe Luna? M-as simti ca o violatoare..
De-a lungul timpului, oamenii au Imaginat diferite forte cu varii influente asupra lor. Fapt ce poate fi constatat si in crearea jocurilor pe calculator, televizor sau chiar telefon mobil, de la Super Mario la Shootere complicate. In care inveti sa omori fortele, le descifrezi algoritmul, le distrugi cu un numar identificabil de lovituri Creatorul. Taie si spinteca, falsa satisfactie. Instinctul de agresivitate e dezvoltat impotriva existentei, obiectele asupra carora se rasfrange sunt doar victime intamplatoare.

Protectiile sunt circulare pentru sentimentul de securitate pe care il ofera..puterea circularitatii. Atata timp cat ai circularitatea de partea ta..e Furata. Insa e prea mandra de ea ca sa-si ceara drepturile de autor.


(Zgomot de aspirator. Silueta care aspira pe Luna. Cade cortina.)